D'ale avocatilor » Pagina 'A venit toamna..'

A venit toamna..

… si odata cu ea si primele simptome de gripa si raceala.

 Tusea iti da tarcoale si te intrebi daca poti sa ajungi maine la birou. Trebuie ! Ca doar e atat de mult de munca. Iei frumos un medicament (ca deh, piata noastra s-a umplut de medicamente care mai de care mai puternice si eficiente impotriva bolitului la pat din cauza racelii), il bei cu un ceai fierbinte – neaparat, ca asa ai auzit din neam in neam, si te asezi frumos in pat. Telecomanda ! Unde o fi telecomanda ? Prin pat pe undeva, in mod cert. Seara trecuta stii ca ai adormit cu ea in mana. Stirile de seara. Pe toate canalele. In loc sa te pui sa dormi linistit, te tulburi din cauza unor accidente petrecute in decursul zilei abia incheiate si prezentate dramatic, de fiecare data, de niste fete zambitoare. Ma tot intreb daca televizorul este necesar in dormitor. Unii sunt de parere ca da, altii, categoric, nu. Ma rog, setezi timpul pentru inchiderea automata a televizorului la 15 minute si te intorci pe partea cealalta.

Televizorul se opreste automat si evident ca tu n-ai adormit pana atunci, urechea trebuia sa mai auda finalul buletinului de stiri. Acum e bine. E liniste si intuneric. Atipesti. De afara, chiar si prin geamul de termopan pe care il ai, se aude alarma unei masini. Niciodata nu stii daca e masina ta, motiv pentru care, te ridici si te uiti pe geam. Nu vezi nimic suspect. Si oricum, nu era masina ta. Atipesti din nou. Acum adormi.

Simti ca nu mai poti sta sub plapuma uda si nu mai suporti pijamalele ude pe tine. N-au trecut decat doua ore de cand ai adormit. Faci schimbul de pijamale rapid, ca simti frigul dormitorului (de fiecare data cand te trezesti noaptea te intrebi “De ce oare trebuie sa opreasca domne astia caldura ?”). Fericit, in noile pijamale, te pui la loc in pat. Pe cealalta parte a patului, cearseaful fiind umed dincolo.  “In mod cert ma fac bine si asta e un lucru bun. Am prea multe de rezolvat maine” – si dormi.

Auzi vag, in departare, alarma de la mobil. “Stiam eu ca am uitat sa-l aduc aici”. Te ridici din pat, mergi la bucatarie si opresti alarma. Ai scapat ! Zgomotul ala iti facea bataturi pe timpan. De ce oare ? Doar il auzi in fiecare dimineata. Afli si raspunsul cu primul stranut.  Si cu al doilea. Si cu al treilea. “Sanatate !” iti vine sa zici, doar ca pana la a fi sanatos, iti mai trebuie 2-3 zile in pat, cu medicamente si ceaiuri fierbinti (deh, traditia).

Suni la birou si anunti ca nu poti veni. “Ei” te inteleg. Te bagi la loc in pat.

“Trece pana maine ?” – si inchizi ochii adormind. 

Leave a comment