D'ale avocatilor » Arhiva lunii 'Oct, 2008'

What language parlez-vous? Română?

Snobism, epatare, efect de turma, nu mi-e clar inca, dar pe principiul “Te lepezi de Satana?”, asa se lepada romanul de limba nationala. Ce-i drept, in tara asta putine sunt lucrurile care sa iti mai trezeasca sentimentul de patriotism, si cele care reusesc, o fac poate doar in sufletele celor cu parul carunt care au trait alte vremuri. Dar sa nu ne abatem de la subiect, si sa revenim la “our business”.

Eh, si uite la ce ma refeream. Limba engleza incepe sa aiba o pondere din ce in ce mai mare in discutiile pe care le purtam zilnic. Ati observat ca nu mai ”faci bine” ci “esti ok”, ca nu mai esti “in pauza de masa” ci “out for luch”, ca nu mai astepti cu nerabdare “sfarsitul de saptamana” ci “week-end-ul”, si lista poate continua.

Cum va suna :”Am iesit aseara cu prietenii in club si a fost like really cool. DJ-ul a pus o muzica groovie si am dansat toata noaptea. Really now, abia astept sa vina week-end-ul din nou, sa mai facem un party de genul asta.” ? Ei bine, acesta este doar un exemplu, insa asa vorbesc romanii de astazi, sau cel putin tinerii. Astfel, daca nu cunosti limba engleza (ceea ce este, intr-adevar, putin probabil) risti sa nu te intelegi cu concetateanul care ti se adreseaza.

Am si eu totusi o curiozitate…..de ce nu integreaza cuvinte si din alte limbi? Daca tot e la moda limbajul “dalmatian”, atunci de ce sa nu facem variatiuni? Franceza, engleza, italiana, sau eu mai stiu care alta. Poate pentru ca tot ceea ce vine „de peste ocean”, la noi este luat drept valoare universal valabila, pentru ca, deh, nu sunt putini cei care viseaza la „taramul tuturor posibilitatilor” gandind ca „the grass is always greener on the other side of the fence” , ca sa pastrez registrul.

Qui sais ce se va intampla cu limba romana in viitor? Maintenant, ma multumesc sa inchei articolul integrand cuvinte din limba franceza, car je n’aime pas la monotonie.

Timp sau bani?

Nu vi se pare ca niciodata nu aveti timp indeajuns?

Parca orele trec intr-o viteza nebuneasca pe langa voi…zilele scapa printre degete…nu termini de ciocnit paharele de sampanie la 12 noaptea…ca deja sunt inlocuite cu ouale incondeiate.

Ametesti…si nu stii de unde sa incepi si unde sa termini…sau nu ai timp sa termini. Si cel mai trist…nu ai ragaz sa zabovesti asupra unor clipe in care sa analizezi doar…sa iei o pauza si sa inspiri adanc fiecare particula a vietii.

E paradoxal. Copil fiind, aveam atat de mult timp la dispozitie si atat de putine de facut…iar acum…acum atat de multe lucruri si totusi nisipul din clepsidra aluneca parca prea repede.

Chiar despre asta vorbeam aseara cu un bun prieten. El, fascinat de tot ceea ce tine de stiinta si de lucrurile misterioase si greu de crezut, sustinea cu niste teorii care pe langa mine, sincer, au trecut fara a le lua prea mult in seama, ca timpul incepe sa se comprime fizic. Nu i-am respins intru-totul teoria, pentru ca nu sunt o persoana atat de ingusta la minte incat sa nu pot accepta parerile altora, insa am rezervele mele.

Din punctul meu de vedere, ceea ce se intampla este pur si simplu un fenomen social. Pentru a-ti intemeia o familie, pentru a putea sa aduci pe lume un suflet caruia sa ii oferi cele necesare, ai nevoie de bani. Bani care astazi nu vin usor, si in nici un caz, cand ai doar salariul minim pe economie.

Iata, astfel, care este problema! Ne luptam zilnic sa progresam, ne canalizam toate eforturile si implicit timpul catre proiectele de la job, sperand ca intr-o zi, preferabil in viitorul apropiat, contul din banca sa acumuleze cat mai multe zerouri.

Dar…e cu dus si intors. Odata ce intri in acest vartej, de cele mai multe ori, nu mai ai scapare. Si atunci, la ce bun sunt banii, daca nu vei avea niciodata timp sa te bucuri de ei? Copilul va avea detoate, mai putin caldura parintilor ocupati cu dead-line-uri, parinti ce stau peste program si ajung acasa mult prea obositi si stresati.

In ce societate traim? Daca va detasati putin si priviti cu un ochi critic, s-ar putea sa vedeti si voi mai degraba o jungla decat o lumea civilizata, toti ghidandu-ne mai mult sau mai putin constient dupa ideea ca, intotdeauna, cel mai puternic invinge.