Pai sa vedem… cuvinte nu tocmai ortodoxe adresate suporterilor echipei adverse, batai mai ceva ca pe campul de lupta, incendieri ale stadioanelor… in principiu manifestari demne de jungla.

Sambata am fost pe stadion la meciul Dinamo-Steaua. Ciudat pentru o fata, stiu, insa era o curiozitate pe care de mult timp doream sa mi-o satisfac. Jocul de pe teren a lasat mult de dorit pentru pretentiile titulaturii de „Derby”, adevarata lupta purtandu-se in mare parte intre galerii. Scandari care mai de care mai intepatoare, mesaje unul dupa altul scrise pe bannere insirate de-a lungul peluzelor, si o mare de oameni ce forfota la fiecare „faza” a echipei adulate.

Trebuie sa recunosc ca atmosfera de pe stadion este una cu adevarat impresionanta, o atmosfera care te prinde, si pentru 90 de minute chiar traiesti cu impresia ca a fi suporter este o experienta frumoasa, chiar si pentru o fata (daca poti trece cu vederea anumite cuvinte ).

Insa mirajul ia sfarsit odata cu parasirea stadionului.

Suporterii pleaca de acolo precum niste caini turbati (fara nici o aluzie la o anume echipa), pusi pe harta, pandind, daca nu chiar creand ocazii pentru a se masura in „lupta dreapta” cu sustinatorii echipei adverse.

De ce aceste manifestari huliganice? Eu, in naivitatea mea, credeam ca a fi suporter inseamna a iubi echipa mai mult decat a uri suporterii rivalei. Se pare ca m-am inselat. Multi, tind sa cred, gasesc in titulatura de „suporter al echipei X”, o acoperire pentru dorinta nebuna de a da frau liber unor porniri animalice.

Poate ma insel, acest domeniu fiind unul cu precadere al barbatilor, insa, sunt de parere ca acei „fani” care au asemenea manifestari, nu pot fi numiti suporteri, prin faptele lor aducand un renume prost echipei pe care pretind ca o iubesc si in numele careia duc aceste „razboaie”.

Parere avizata sau nu, o consider a fi una valabila, problema de mai sus tinand mai mult de bun simt decat de o cunoastere amanuntita a tainelor fotbalului. In fond, „lupta” ar trebui sa se desfasoare pe teren, nu?