Nu vi se pare ca niciodata nu aveti timp indeajuns?

Parca orele trec intr-o viteza nebuneasca pe langa voi…zilele scapa printre degete…nu termini de ciocnit paharele de sampanie la 12 noaptea…ca deja sunt inlocuite cu ouale incondeiate.

Ametesti…si nu stii de unde sa incepi si unde sa termini…sau nu ai timp sa termini. Si cel mai trist…nu ai ragaz sa zabovesti asupra unor clipe in care sa analizezi doar…sa iei o pauza si sa inspiri adanc fiecare particula a vietii.

E paradoxal. Copil fiind, aveam atat de mult timp la dispozitie si atat de putine de facut…iar acum…acum atat de multe lucruri si totusi nisipul din clepsidra aluneca parca prea repede.

Chiar despre asta vorbeam aseara cu un bun prieten. El, fascinat de tot ceea ce tine de stiinta si de lucrurile misterioase si greu de crezut, sustinea cu niste teorii care pe langa mine, sincer, au trecut fara a le lua prea mult in seama, ca timpul incepe sa se comprime fizic. Nu i-am respins intru-totul teoria, pentru ca nu sunt o persoana atat de ingusta la minte incat sa nu pot accepta parerile altora, insa am rezervele mele.

Din punctul meu de vedere, ceea ce se intampla este pur si simplu un fenomen social. Pentru a-ti intemeia o familie, pentru a putea sa aduci pe lume un suflet caruia sa ii oferi cele necesare, ai nevoie de bani. Bani care astazi nu vin usor, si in nici un caz, cand ai doar salariul minim pe economie.

Iata, astfel, care este problema! Ne luptam zilnic sa progresam, ne canalizam toate eforturile si implicit timpul catre proiectele de la job, sperand ca intr-o zi, preferabil in viitorul apropiat, contul din banca sa acumuleze cat mai multe zerouri.

Dar…e cu dus si intors. Odata ce intri in acest vartej, de cele mai multe ori, nu mai ai scapare. Si atunci, la ce bun sunt banii, daca nu vei avea niciodata timp sa te bucuri de ei? Copilul va avea detoate, mai putin caldura parintilor ocupati cu dead-line-uri, parinti ce stau peste program si ajung acasa mult prea obositi si stresati.

In ce societate traim? Daca va detasati putin si priviti cu un ochi critic, s-ar putea sa vedeti si voi mai degraba o jungla decat o lumea civilizata, toti ghidandu-ne mai mult sau mai putin constient dupa ideea ca, intotdeauna, cel mai puternic invinge.