Titlul mesajului merita mai mult o scriere de genul “am castigaaaaaaaaaaaaaaat!!!!!!!!!!”.

Ce bucurie, am invins!

Mi-am revendicat dreptul in justitie si, chiar daca mi s-a spus : “asa ceva nu s-a mai intalnit” – afirmatie urmata, aproape firesc, de respingerea cererii, am reusit sa conving instanta din recurs.

Adevarat!

Concluziile bazate, in primul rand, pe textul de procedura, au fost ascultate cu atentie de toti membrii completului de judecata. Faptul ca nu s-a mai judecat inainte o cerere asemenatoare a constituit, probabil, o provocare pentru cei trei magistrati.

Solutia din recurs este cat se poate de bine argumentata, cu referiri repetate la textele de lege invocate de mine la instanta de fond (neglijate atunci in totalitate).

De ce a trebuit sa-mi fie teama ca nu voi reusi? Probabil ca si din cauza experientelor dinainte. Am aproape tot timpul temerea ca aleatoriul domina justitia.

Se poate sa ai castig de cauza sau sa pierzi un proces, in functie de multe criterii care nu ar avea ce cauta in adevarata JUSTITIE.

Incerc o enumerare, fara sa fac si un clasament (niciodata nu stii ce anume te-a lovit!), astfel, pun in calcul: dispozitia judecatorului din momentul discutarii probatoriului, dispozitia judecatorului din ziua cand se audiaza martorii, dispozitia judecatorului din ziua judecatii, oboseala pe care o resimte sau nu judecatorul in raport de numarul de cause repartizate pe sedinta, timpul acordat pronuntarii, teama sau curajul de a da o solutie proprie, si multe altele, caci lista ar putea continua.

In recursul de care vorbeam mai devreme: “am castigaaaaaaaaaaaat!!!!!!!!!!”. Judecatorii nu au fost nici grabiti, nici lipsiti de rabdare si nici lipsiti de curaj sa pronunte o hotarare buna.

Pastrez pentru mine bucuria reusitei si, totodata, ma felicit ca “am nimerit un complet bun!”.

Felicitari!